Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou sărbătorit la Patriarhie

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0.04s...

Ştiri şi Evenimente

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou sărbătorit la Patriarhie

[2012-10-27]

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, ale cărui sfinte moaşte se află la Catedrala Patriarhală este sărbătorit astăzi, 27 octombrie 2012. Pe Colina Bucuriei, în prezenţa a mii de credincioşi, slujba Sfintei Liturghii, la hramul Catedralei Patriarhale, a fost oficiată de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Alături Patriarhul României s-au aflat Înaltpreasfinţitul Părinte Efrem, Mitropolit de Ydra, Spetses şi Eghina şi următorii ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Mitropolitului Ardealului, Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei, Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, Înaltpreasfinţitul Părinte Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, Preasfinţitul Părinte Corneliu, Episcopul Huşilor, Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Ortodox Român al Oradiei, Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Părinte Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfinţitul Părinte Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, Preasfinţitul Părinte Daniil, Episcop administrator al Episcopiei Dacia Felix (Serbia), Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei, Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei, Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Preasfinţitul Părinte Andrei Făgărăşeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, Preasfinţitul Părinte Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, Preasfinţitul Părinte Sofian Braşoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului, Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi.
Răspunsurile la strană au fost date de Corala Nicolae Lungu a Patriarhiei Române.
La acest eveniment au participat importante personalităţi de stat şi locale, sute de preoţi şi diaconi din Arhiepiscopia Bucureştilor, dar şi mii de credincioşi şi pelerini care au aşteptat pe Dealul Patriarhiei cu răbdare pentru a se închina la sfintele moaşte depuse în baldachinul special amenajat lângă Catedrala Patriarhală.
În cuvântul său de învăţătură, rostit după pericopa Evanghelică, Patriarhul României a vorbit credincioşilor prezenţi despre viaţa Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor şi a Sfântului Nectarie de la Eghina.
„Ne bucurăm că Sfântul Dimitrie primeşte vizita duhovnicească a Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina. Moaştele lui au fost aduse aici cu binecuvântarea Preafericitului Arhiepiscop Ieronim al Atenei şi al Întregii Eladei şi prin bunăvoinţa ÎPS Efrem, Mitropolit de Ydra, Spetses şi Eghina”, a spus Preafericirea Sa.
Sfinţii vindecători sunt făcători de minuni smerite şi milostive
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a evidenţiat faptul că cei doi mari sfinţi au avut în comun dorinţa sfinţeniei sau a unirii cu Hristos cel Unul Sfânt, dar şi darul vindecării de care Mântuitorul Hristos i-a învrednicit.
„Aceşti doi mari sfinţi au în comun faptul că au fost amândoi monahi şi au dorit sfinţenia sau unirea cu Hristos cel Unul Sfânt. În acelaşi timp ei au în comun marea virtute sau marele dar al vindecării bolnavilor. Darul vindecării este un dar dumnezeiesc dăruit de Mântuitorul Hristos Apostolilor Săi şi apoi unora dintre cei mai smeriţi şi mai milostivi sfinţi. În darul vindecării se vede milostivirea lui Dumnezeu pentru că întotdeauna minunile se fac din iubire faţă de oameni, niciodată din dorinţă egoistă de afirmare. Orice minune săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos era o minune din compasiune, din milostivire. Îi era milă de cei bolnavi, de cei căzuţi, de cei rătăciţi şi această iubire milostivă sau smerită este iubirea transmisă sfinţilor. Deci, sfinţii vindecători sunt făcători de minuni smerite şi milostive. După cum Sfântul Maxim Mărturisitorul spunea că este iubirea Mântuitorului Iisus Hristos încât minunile sale erau pătimite, adică pline de compasiune, iar patimile sale minunate, adică se arăta în ele slava iubirii smerite a lui Dumnezeu. Sfinţii Dimitrie cel nou şi Nectarie de la Eghina au fost oameni cu vieţuire sfântă da în timpuri diferite”, a spus Părintele Patriarh.
Spune părinţilor tăi să mă scoată din apă
Prezentând viaţa Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, Părintele Patriarh a evidenţiat faptul că Sfântul a trăit pe acest pământ în smerenie multă, în rugăciune, post şi nevoinţă.
„Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou din Basarabi a trăit în sec. al XIII-lea în timpul împăraţilor româno bulgari Petru şi Ioniţă Asan, imperiu care avea capitala la Târnovo. Acest sfânt era la început un păstor care aproape de satul lui păstorea animalele, oile mai ales, şi era un om dornic de singurătate, de rugăciune şi dornic de a se apropia de Dumnezeu. Sfântul Dimitrie cel Nou a trăit mai întâi ca păstor, apoi a devenit monah într-o mănăstire aflată într-o peşteră şi a vieţuit în smerenie multă, în rugăciune, post şi nevoinţă. După o vreme Hristos Domnul considerând că a ajuns la desăvârşită smerenie l-a chemat la El. Sfântul şi-a prevăzut ziua morţii şi s-a pus între două pietre care ţineau loc de sicriu. Au trecut ani mulţi, secole de-a rândul peste trupul său aflat în peşteră între două pietre, până când Sfântul Dimitrie s-a arătat mai târziu unei fete care era chinuită de demon şi i-a spus Spune părinţilor tăi să mă scoată din apă pentru că între timp apa a năvălit peste locul unde se afla trupul său şi era acoperit cu pietre şi apă. După ce fetiţa a spus părinţilor ceea ce a văzut şi auzit în vis, tot satul s-a mobilizat şi au găsit tocmai acolo unde fusese sfântul, trupul său curat, albit de sfinţenie, dar şi de apele care au curs de atâta vreme peste el. A fost luat de acolo şi dus la biserică şi multă lume se vindeca închinându-se şi atingându-se de moaştele sale. Sfântul a devenit pentru multă lume un izvor de vindecare şi minuni. Dumnezeu a binevoit ca în anul 1774 moaştele sale să fie aduse în Catedrala aceasta mitropolitană şi să rămână aici pentru totdeauna”.
Sf. Nectarie a fost cinstit încă din timpul vieţii ca un făcător de minuni
De asemenea, Preafericirea Sa a elogiat personalitatea Sfântului Nectarie evidenţiind viaţa sa smerită, dar şi darul vindecărilor de care s-a învrednicit sfântul.
„Sfântul Nectarie a trăit la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în prima parte a secolului XX. S-a născut în Silivria, nu departe de Constantinopol, în Nordul Greciei în anul 1846, la 1 Octombrie. Era copil cu nume Anastasie vieţuind într-o familie de oameni săraci, dar foarte bogaţi în credinţă. A avut o creştere aleasă în credinţa moştenită de la părinţi. A urmat primii ani de şcoală, apoi a mers la Constantinopol şi Atena săvârşind studiile sale teologice: seminar şi facultate. La vârsta de 20 de ani, în 1866 a mers în insula Hios unde a fost învăţător la o şcoală timp de 7 ani. La 27 de ani a intrat într-o mănăstire şi acolo, ca frate de mănăstire, se ruga neîncetat şi trăia în multă smerenie şi ascultare. Apoi, la vârsta de 30 de ani, în 1876 a devenit monah cu numele de Lazăr, dar peste câteva luni a fost hirotonit diacon când i s-a schimbat numele în Nectarie. Mai târziu a mers în Alexandria unde a fost hirotonit în 1886 preot şi apoi făcut arhimandrit. În 1889. După trei ani, a fost făcut Mitropolit de Pentapole şi avea funcţia de secretar al Patriarhului Sofronie al Alexandriei. A fost rânduit să slujească în biserica Sf. Nicolae din Cairo, capitala Egiptului. Acolo a predicat frumos şi cu multa lui smerenie şi blândeţe a adunat o mulţime de oameni în jurul său. Toţi îl iubeau, însă văzând vrăjmaşul diavolul că nu-l poate doborî cu mândria a stârnit invidie între cei care erau clerici la Patriarhia Alexandriei. A fost calomniat, vorbit de rău spunându-i Patriarhului Alexandriei că acest preot devenit Mitropolit vrea să-i ia locul. De aceea, după multe necazuri avute acolo, în anul 1889 a plecat din Egipt şi apoi a devenit, în august 1890, mai întâi predicator la o mitropolie şi apoi profesor şi director al Şcolii Rizario unde a format duhovniceşte o mulţime de tineri. A stat acolo până în 1908 când a fost pensionat. Între timp, între anii 1904-1907 Sf. Nectarie a zidit o mănăstire cu hramul Sf. Treime, o mănăstire unde s-au adunat maici şi vieţuitoare. El era duhovnic şi slujitor. Această mănăstire pe care o vedem astăzi la Eghina a fost zidită prin contribuţia ucenicilor Sf. Nectarie şi a fost înfrumuseţată mai târziu devenind, după moartea sa, un loc de mare pelerinaj. De fapt el a fost cinstit încă din timpul vieţii ca un făcător de minuni fiindcă o mulţime de credincioşi se spovedeau şi primea sfatul său duhovnicesc. Trăia în multă smerenie, lucra în grădină, iar când avea puţin timp liber după slujbe scria unele cărţi, unele articole pentru apărarea credinţei în faţa multelor influenţe negative care veneau din Occident. Sfântul Nectarie a vindecat o mulţime de oameni prin rugăciunile sale. A trecut la Domnul în data de 8 noiembrie la Sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil în anul 1920. După 20 de ani moaştele sale au fost găsite neputrezite şi în 1953 au fost mutate în biserica mănăstirii şi apoi în 1961 a fost trecut în rândul sfinţilor din calendar. De atunci până acum Sfântul Nectarie a făcut o mulţime de minuni în Grecia şi în alte părţi ale lumii prin rugăciunile sale. A vindecat o mulţime de bolnavi şi mai ales bolnavi de cancer”.
Când cinstim pe sfinţi, moaştele şi icoanele lor, nu cinstim natura umană, ci noi de fapt cinstim lucrarea lui Dumnezeu în oamenii sfinţi pe care El îi arată lumii ca fiind mijlocitori în faţa Lui
„În anul acesta declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Anul omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor moaştele sale au fost aduse la Bucureşti pentru cinstire, pentru închinare, dar şi pentru a alina suferinţa multor oameni bolnavi. Aşa se face că noi acum ne bucurăm de prezenţa mâinii sale drepte aici, mână vindecătoare, alinătoare de suferinţă, dătătoare de putere şi dătătoare de bucurie pentru că sfinţii din Ceruri ţin legătura cu moaştele lor de pe pământ prin lucrarea harului Duhului Sfânt. Când cinstim noi pe sfinţi, moaştele şi icoanele lor, nu cinstim natura umană, autonomă, independentă, ci noi de fapt cinstim lucrarea lui Dumnezeu în oamenii sfinţi pe care El îi arată lumii ca fiind mijlocitori în faţa lui prin rugăciunile lor şi pentru a ne încuraja. Vedem cum sfinţi din diferite timpuri şi din diferite părţi ale lumii au trecut şi ei prin necazuri, prin suferinţă, prin boală, prin umiliri şi Dumnezeu a îngăduit ca harul Său vindecător să se arate prin oameni care au fost asemenea nouă care au trecut prin multe greutăţi şi nevoinţe, dar care în mijlocul greutăţilor şi suferinţei nu s-au îndepărtat de Dumnezeu, ci dimpotrivă multele necazuri şi suferinţe i-au apropiat mai mult de Dumnezeu”, a spus Patriarhul României.
Sănătatea şi boala, suferinţa şi vindecarea sunt şi mijloace prin care noi ne înduhovnicim
Totodată, Părintele Patriarh explicat miilor de pelerini de pe Colina Bucuriei faptul că uneori bolile sunt îngăduite de Dumnezeu şi pentru ca să ne dăm seama că nu suntem veşnici în lumea aceasta.
„Boala şi vindecarea - aceste două dimensiuni din viaţa omului, boala şi sănătatea sau sănătatea şi boala, suferinţa şi vindecarea sunt şi mijloace prin care noi ne înduhovnicim, ne maturizăm. Sănătatea este dar de la Dumnezeu ca şi mântuirea. Sănătatea vine de la Dumnezeu dătătorul vieţii. Totuşi, omul are responsabilitate pentru păstrarea şi cultivarea darului sănătăţii. Bolile vin adesea din neglijenţă, din nepăsare, când nu suntem suficient de atenţi, când nu păzim darul sănătăţii aşa cum trebuie. Adesea bolile sunt îngăduite de Dumnezeu şi pentru ca să ne dăm seama că nu suntem veşnici în lumea aceasta şi că sănătatea este precară, fragilă şi trecătoare ca şi viaţa. În momentul în care boala devine incurabilă, de nevindecat, mulţi oameni cad în deznădejde. Alţii însă se apropie şi mai mult de Dumnezeu pentru că numai atunci ne simţim că suntem trecători. Dorim mai mult să ne apropiem şi să ne unim cu Cel Netrecător, cu Dumnezeu, izvorul vieţii şi al mântuirii. În felul acesta chiar dacă boala nu se vindecă se face mai sănătos sufletul prin smerenie, prin iubire milostivă, prin rugăciune intensă, prin pregătirea pentru un sfârşit creştinesc, de unire cu Dumnezeu în smerenie şi în credinţă puternică”, a explicat Preafericirea Sa.
Suferinţa din trup conduce adesea sufletul la biruinţă duhovnicească
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României a arătat totodată că bolile sunt date fie ca o consecinţă a păcatului, fie ca să se arate lucrările lui Dumnezeu în vindecarea bolii.
„Sfânta Scriptură ne arată că uneori boala este consecinţa păcatului. Mântuitorul spune omului paralizat pe care l-a vindecat Iată, te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti ca să nu se întâmple ţie ceva mai rău. Altădată bolnavul, un om orb din naştere, e vindecat de Mântuitorul Iisus Hristos, iar ucenicii întreabă cine a păcătuit, el sau părinţii săi, încât s-a născut orb. Iar Mântuitorul a răspuns nici acesta nici părinţii lui nu au păcătuit, ci s-a născut aşa ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. În cazul acesta boala sau infirmitatea este îngăduită de Dumnezeu pentru a arăta lucrarea lui vindecătoare astfel încât pilda acestui om bolnav care e vindecat prin harul lui Dumnezeu în baza credinţei lui sau a celor din jur să devină lumină pentru cei care uită că sănătatea e dar de la Dumnezeu şi uită că Dumnezeu este dătătorul vieţii trecătoare din lumea aceasta şi dătătorul vieţii veşnice. Vedem că Sfântul Apostol Pavel deşi era bolnav şi s-a rugat lui Dumnezeu să-l vindece Dumnezeu îi răspunde îţi este de ajuns harul Meu căci întru neputinţă se vede puterea Mea. Sfântul Ioan Gură de Aur era mereu bolnav, Sfântul Vasile cel Mare de asemenea, dar boala i-a făcut să se apropie mai mult de Dumnezeu şi să lucreze mai mult de Hristos. Aici vedem că suferinţa se transformă în biruinţa spiritului, suferinţa din trup conduce adesea sufletul la biruinţă duhovnicească”, a mai spus Părintele Patriarh.
Taina Sfântului Maslu - izvor de speranţă şi bucurie
De asemenea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a arătat că intensificarea săvârşirii Tainei Sfântului Maslu în anul omagial 2012 a făcut ca această rugăciune a Bisericii să se transforme în izvor de speranţă şi bucurie pentru credincioşi.
„În anul acesta al îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română s-u săvârşit cele mai multe slujbe de Maslu, în mănăstiri, în biserici de parohie şi mai ales în paraclise sau în capele de spital. Această rugăciune intensă a bisericii timp de un an de zile s-a transformat în izvor de speranţă şi bucurie, mai ales într-o vreme în care din cauza sărăciei oamenii nu mai au bani pentru medicamente, peste 10 000 de medici români au plecat în străinătate şi sistemul nostru de sănătate suferă şi el din lipsă de finanţare adecvată. Noi nu avem voie într-un fel să cădem în deznădejde, ci în mijlocul suferinţei prin credinţă şi prin rugăciune să aducem speranţă oamenilor. Aşa ne învaţă Mântuitorul Iisus Hristos şi aşa ne învaţă taina Sfintei Cruci care conţine în ea lumina şi bucuria Învierii. Iată acum avem în această toamnă o lumânare de Înviere aprinsă aici prin venirea moaştelor Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina”.
Cuvânt de binecuvântare al Patriarhului României pentru pelerini
Patriarhul României, în cuvântul rostit la finalul Sfintei Liturghii, i-a binecuvântat pe toţi pelerinii, felicitându-i totodată pentru credinţa şi răbdarea de care dau dovadă: "Vă felicităm pe toţi care aţi venit din aproape şi din departe. Ne impresionează răbdarea pelerinilor. Ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne întărească în credinţă şi să vă răsplătească dumneavoastră oboseala, osteneala şi răbdarea. Noi clerul învăţăm de la credincioşi răbdarea îndelungă, evlavia constantă şi împreuna lucrare cu clerul pentru slava lui Dumnezeu şi pentru binele Bisericii".
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a felicitat de asemenea pe toţi ostenitorii Centrului de Presă BASILICA: "Mulţumim Centrului de Presă BASILICA care astăzi împlineşte 5 ani, mai ales televiziunii şi radioului TRINITAS, cotidianului Ziarul Lumina şi Agenţiei de ştiri BASILICA. Toate aceste componente împreună cu Biroul de presă al Patriarhiei Române ajută ca viaţa Bisericii să fie mai bine cunoscută şi ne ajută ca Evanghelia lui Hristos şi bogăţia negrăită a slujbelor ortodoxe să fie împărtăşită nu numai românilor din ţară, ci prin intermediul internetului şi românilor din afară".
„Să ne rugăm Sfinţilor Dimitrie cel Nou şi Sfântului Nectarie şi Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena ale căror moaşte se află aici spre închinare să ne dăruiască sănătate şi înţelepciune, pace şi bucurie în suflet şi să ne dăruiască puterea de a trece prin necazuri cu multă speranţă, cu nădejdea că Dumnezeu cel milostiv care ştie suferinţa oamenilor îi ajută direct sau prin sfinţii Săi spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire”, şi-a încheiat Patriarhul României cuvântul său.
După oficierea Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Efrem a rostit un cuvânt prin care a mulţumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru invitaţia de a vizita România şi i-a dăruit Preafericirii Sale în semn de recunoştinţă o icoană cu chipul Sfântului Nectarie de la Eghina.
La rândul Său, Patriarhul României a mulţumit Înaltpreasfinţitului Efrem pentru vizita în ţara noastră, dar şi pentru faptul că a adus sfintele moaştele ale Sfântului Ierarh Nectarie, vindecătorul de boli la Patriarhie care au fost aşezate spre închinarea pelerinilor veniţi în aceste zile. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române i-a oferit în dar IPS Efrem o icoană cu chipul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, o cruce arhierească şi un engolpion.
Totodată, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel le-a mulţumit şi tuturor celor implicaţi în buna desfăşurare a hramului Catedralei Patriarhale. Nu au fost uitaţi preoţii, nici jandarmii sau voluntarii de la diferite organizaţii medicale.
Asistenţa medicală este asigurată de SMURD, MEDAS şi Crucea Roşie. Până acum s-au prezentat la corturile de prim ajutor câteva zeci de persoane, dar nu s-au înregistrat cazuri semnificative.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 3160, Ultimul acces: 2026-06-13 16:39:02

Timp total: 0.04s...

[]:1