Comunismul a trecut, cozile au ramas - Credinta la romani sau bataia pe moaste

Acasa > Stiri > Arhiva Stiri

Timp stanga: 0.08s...

Ştiri şi Evenimente

Comunismul a trecut, cozile au ramas - Credinta la romani sau bataia pe moaste

[2012-10-29]

Reportaj Ziare.com
Comunismul a trecut, cozile interminabile au ramas, iar romanii-si manifesta credinta prin coate bine plasate in coastele celorlalti si prin imbulzeala ca la usa ... bisericii.
Mii de pelerini s-au incolacit, in weekend, in jurul Patriarhiei din Bucuresti, unde asteapta, mai in picioare, mai taras, mai pe scaunul pescaresc adus de acasa, sa pupe racla cu moastele sfinte.
Pelerinaj cu sacrificiu, pe Dealul Mitropoliei din Bucuresti (Galerie foto)
Coada de calugari, batrani, copii, adolesecenti ori femei cu nou-nascuti in brate se intinde din curtea Palatului Patriarhal pana jos la Unirii, urcand apoi pe bulevardul Regina Maria.
Ultimii ajunsi se asaza, smeriti, la capatul sirului, delimitat de gardurile metalice ale Jandarmeriei. Si cordonul de credinciosi e desparit, pe alocuri, de aceleasi garduri albastre, nu care cumva drumul cu obstacole pana la tinta finala - moastele sa se transforme intr-o deloc ortodoxa incaierare.
Pe oricine-ai intreba, vine dintr-un loc cat mai indepartat, asteapta de cateva ore bune sa atinga oasele si, neaparat, crede mai mult in comorile din Cer decat in cele de pe pamant. Unii se roaga pentru sanatate, altii pentru bani picati gratuit si cativa, mai tineri, pentru un loc de munca. E o ocazie numai buna pentru a face inventarul bolilor de care sufera fiecare, reale sau imaginare, si care-n general concureaza cu colectia de boli ale vecinului de imbulzeala.
Cate un calugar cu fata smerita se plimba pe langa sir, ii mangaie pe orbi, ii ajuta pe ologi si imparte fructe flamanzilor, dupa care cere, la fel de pios, rasplata, cat mai sus pe Dealul Mitropoliei: "Acuma nu ma lasati sa intru si eu, aicea-sa, langa dumneavoastra?".
Moastele, mana cereasca. Pentru comercianti
De cealalta parte a cordonului, aliniata la bordura, se alatura multimea inerenta de puradei, cersetori chiori, ciungi ori sanatosi fizic, insa cu totii cuprinsi de o evlavie subita, daca judeci dupa patosul cu care-si fac cruci ample.
Cei mai multi sunt, insa, comerciantii. Veniti special pentru a face profit de pe urma ravnei credinciosilor, si-au improvizat puncte de vanzare pe unde au putut, ocupand pana si linia de tramvai. "Totul la un leu, Floareo, totul la un leu", ii dicteaza pretul buchetului de crizanteme o precupeata mai batrana vecinei sale de scuar.
La poalele Dealului Mitropoliei, insa, se vinde orice: bratari, mir, icoane, brelocuri cu chipurile sfintilor ori carti cu rugaciuni, izmene pentru cei pe care-i prinde racoarea noptii la coada, brichete cu lanterna, covrigi, scaune, ghiuluri si inele cu piatra, chipurile, de onix, stergatoare de parbriz, caini ciobanesti si tricotaje "pentru confortul trupului, dar si al sufletului".
Ba si agentii de vanzari abordeaza, din cand in cand, cate-o femeie cu un bebelus in brate. "Poti sa-l ajuti pe asta - 50 de lei pe luna si mai tarziu o sa ai un fond care o sa-i ramana lui". Cum inca-i criza si amaratele nu-s interesate de ingineriile financiare, cei doi isi cauta, mai departe, potentiali clienti in puhoiul de pelerini.
Cotizatia la cutia milei
Cum credinciosii nu varsa prea multi bani in buzunarele negustorilor de pe esplanada, isi golesc portofelul la cutia milei, de care trebuie sa treaca pana ajung la moaste. Credincioasele zapacite dupa ceasurile state la rand si de mirosul de tamaie inchid ochii, fac cateva cruci si pupa smerit cutia arginitie, bucuroase c-au ajuns, in sfarsit, la destinatie.
Preotul care pazeste cutia le atrage atentia ca pupaturile-s ceva mai incolo, dar daca tot au imbratisat cutia, nu mai au cum s-o ocoleasca. Dupa ce habotnicii arunca, generosi, c-o ploaie de bancnote in cutia milei si cu hartii in urna de acatiste, credinciosii ajung la baldachinul special amenajat, in care sunt asezate moastele sfinte, pazite de cativa jandarmi in haina de gala.
Pelerinaj la moastele Sf. Dimitrie si Sf. Nectarie - partea care nu se vede niciodata
Credinciosii si-au adus de acasa flori, sosete, matanii ori fotografii ale celor de acasa, pe care le freaca de racla de sticla in care-s oasele Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucurestilor si ale Sfintilor Imparati Constantin si Elena, ocrotitorii catedralei patriarhale. Altii, mai in ton cu tehnologia, fac o sedinta de pupaturi prin telefon. "Haide, spune-le ceva moastelor", si lipesc telefonul mobil de cutia de sticla.
De acelasi succes se bucura si moastele Sfantului Nectarie de la Eghina, cunoscut si ca "Vindecatorul de boli". Credinciosii-si lipesc buzele pe amprenta miilor de oameni dinaintea lor, fara grija ca bolilor de care sufera deja s-ar mai adauga una in plus.
Pelerinii se inchina cu energie dupa ce au iesit de sub baldachinul care adaposteste moastele. Urmeaza operatiunea "sarmaua", odata cu care toata evalavia se tranforma-n tipete, ghionturi in coaste calcat in picioare, seamanand mai degraba cu celebrele promotii la tigai.
Dupa ce se vad cu sarmaua-n farfurie, cu ochii umezi de emotie de parca ar fi castigat la Loterie, revine cucernicia si pelerinii rememoreaza momentul in care-au pupat moastele, dupa care se inchina cu fruntea de cimentul rece si pleaca in treaba lor, cu gandul ca zeci de ore de smerenie, la coada pentru moaste, ii vor ajuta cumva.

Sursa: www.Culte.ro

Contor Accesări: 877, Ultimul acces: 2026-06-21 09:16:35

Timp total: 0.38s...

[]:1