Liturghie arhierească în parohia Oradea-Podgoria - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri
Ştiri de azi
Ştiri Actuale
Arhiva Ştiri 2026
Arhiva Ştiri 2025
Arhiva Ştiri 2024
Arhiva Ştiri 2023
Arhiva Ştiri 2022
Arhiva Ştiri 2021
Arhiva Ştiri 2020
Arhiva Ştiri 2019
Arhiva Ştiri 2018
Arhiva Ştiri 2017
Arhiva Ştiri 2016
Arhiva Ştiri 2015
Arhiva Ştiri 2014
Arhiva Ştiri 2013
Arhiva Ştiri 2012
Arhiva Ştiri 2011
Arhiva Ştiri 2010
Arhiva Ştiri 2009
Arhiva Ştiri 2008
Arhiva Ştiri 2007
Arhiva Ştiri 2006
Arhiva Ştiri 2005
Arhiva Ştiri 1935
Top Toate Ştirile
Top Ştiri Actuale
Ştiri necitite
Sugeraţi Ştiri
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Liturghie arhierească în parohia Oradea-Podgoria

[2014-02-10]
În Duminica a treizeci şi treia după Rusalii, a Vameşului şi a Fariseului, 9 februarie 2014, comunitatea dreptmăritoare din cartierul orădean Podgoria s-a bucurat de vizita pastorală a Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei care a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească în biserica parohială cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, în sobor de preoţi şi diaconi.
Cartierul Podgoria este situat pe albia râului Crişul Repede, la marginea orientală a metropolei de pe malurile Crişului Repede. De viaţa duhovnicească a credincioşilor ortodocşi de aici s-a ocupat, până în anul 2004, Părintele Nicolae Robotin de la Parohia Oşorhei. Cele 100 de familii care alcătuiesc comunitatea ortodoxă din acest nou cartier al oraşului Oradea şi-au manifestat dorinţa de a avea propriul lăcaş de cult, aşa încât, în data de 19 august 2003 s-a pus piatra de temelie pentru noua biserică cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”.
În demisolul bisericii s-a amenajat un paraclis, unde s-a început săvârşirea sfintelor slujbe. În anul 2004, Părintele Vasile Ovidiu Ungur a fost numit pe seama acestei biserici, care era la acea vreme filie a parohiei Oşorhei, începându-se demersurile administrative necesare pentru înfiinţarea noii parohii. Părintele Vasile Ovidiu Ungur a continuat lucrările de construcţiei a noului lăcaş de cult, astfel că în prezent biserica este ridicată, acoperită cu tablă zincată, tencuită în exterior în terasit şi praf de marmură. În data de 26 noiembrie 2006 s-a oficiat prima liturghie în biserica propriu-zisă.
În jurul bisericii s-a amenajat o parcare şi un părculeţ cu flori împrejmuit cu un gard din fier forjat. În interiorul sfântului locaş a fost montat un iconostas din lemn de stejar sculptat şi mobilier bisericesc, a fost instalat un sistem de încălzire centrală, o sonorizare modernă şi clopote, biserica fiind înzestrată cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe. Prin purtarea de grijă a Preasfinţitului Părinte Sofronie, în prezent lucrările au ajuns la pictarea interiorului bisericii, în stil neobizantin, pictură finalizată în proporţie de 90%.
Ierarhul Oradiei a fost aşteptat cu multă bucurie duhovnicească de bunii credincioşi ai parohiei. După cum ne-a transmis Pr. Cristian Rus, în cadrul Sfintei Liturghii arhiereşti, după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Luca, Preasfinţia Sa a tâlcuit înţelesurile duhovniceşti bogate ce se desprind din textul acesteia, ce prezintă pilda Vameşului şi a Fariseului:
„Duminica Vameşului şi a Fariseului, a treizeci şi treia după Rusalii, ce ne aminteşte de cei treizeci şi trei de ani câţi a trăit Domnul Iisus Hristos pe pământ, marchează începutul perioadei Triodului din anul bisericesc, o călătorie duhovnicească, mistică, cale de zece săptămâni, ce ne pregăteşte pentru întâlnirea cu Sfânta Înviere a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, o călătorie de taină pe care fiecare dintre noi o parcurge, înainte de toate, în însăşi inima sa, o călătorie a omului lăuntric spre Învierea Domnului şi, implicit, o pregustare a propriei învieri, ce se va petrece în Ziua Domnului.(…)În această Duminică specială, în care auzim pilda Vameşului şi a Fariseului, ce este o adevărată poveste a vieţii noastre, pentru că ea ne vorbeşte, răspicat, despre moarte şi viaţă, începem urcuşul duhovnicesc, călătoria spre locul inimii noastre, până la marea sărbătoare a Învierii Domnului. Dintre cele două tipologii umane prezentate în pildă, vameşul şi fariseul, care au călătorit spre templu, urcând la templu să se roage, unul era mulţumit de el însuşi, autosuficient, fariseul, iar celălalt se afla în stare de pocăinţă, vameşul. (…) Fariseul autosuficient a încetat, de fapt, să se mai roage şi, prin aceasta, a murit sufleteşte. Cum să mai urce în templul slavei lui Dumnezeu când lui îi ajungea tot ceea ce avea şi era satisfăcut cu propria lui stare, neînţelegând că, de fapt, a venit să se întâlnească cu focul cel nestins al Rugului Aprins, cu focul cel duhovnicesc al Duhului Sfânt, Care mistuie toate păcatele şi îl purifică pe om, ajutându-l să ajungă, prin măsura smereniei şi a pocăinţei, la întâlnirea cu Dumnezeul Cel Viu? Vameşul, însă, a urcat la templu smerindu-se pe sine, bătându-şi pieptul, locul în care se află inima, şi se ruga în adâncul inimii sale, prin cuvinte pline de umilinţă, de smerenie, de pocăinţă: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! (…) Cel care s-a urcat la templu cu gânduri de mărire s-a dus să se laude pe sine şi nu să aducă laudă lui Dumnezeu, de aceea a murit duhovniceşte, pe când cel care s-a suit la templu cu duh de smerenie a coborât în adâncurile inimii sale şi acolo, în duh de pocăinţă, s-a întâlnit cu Dumnezeul Cel Viu şi Adevărat, Care i-a luminat calea, pelerinajul spre inima sa, adică spre omul cel duhovnicesc. Orice întâlnire cu Dumnezeu înseamnă viaţă, pe când orice măsură a autosuficienţei umane înseamnă moarte. (…) Domnul Iisus Hristos ne pune înainte pilda Vameşului şi a Fariseului, folosindu-se de ea şi, metaforic vorbind, sub forma unui poem frumos, ne pregăteşte pentru ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la noi. Dumnezeu ne-a creat nu pentru a ne fi suficienţi nouă înşine, ci ca să stea în veşnicie, pururea, în dialog de iubire cu noi, iar noi oamenii, căzuţi şi păcătoşi, nu putem sta în dialog de iubire cu Dumnezeu dacă nu avem acest duh de pocăinţă, de umilinţă şi smerenie, în adâncul inimii noastre, locul cel duhovnicesc şi privilegiat al rugăciunii, unde sunt arşi spinii tuturor păcatelor, locul în care omul cel lăuntric se întâlneşte, prin rugăciune, cu Creatorul şi Mântuitorul său.”
Preoţii, diaconii şi credincioşii prezenţi la slujbă au fost martorii hirotoniei în treapta diaconiei a tânărului teolog Florin Alin Mesaroş, ca diacon misionar pentru Protopopiatul Beiuş, îmbisericit pe seama bisericii cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh” din parohia Ceica.
La finalul Sfintei Liturghii, Părintele paroh Vasile Ovidiu Ungur, inspector eparhial, a mulţumit tuturor celor care l-au ajutat şi au contribuit la înălţarea şi înfrumuseţarea sfintei biserici, de la venirea sa în această parohie. A mulţumit Bunului Dumnezeu şi Preasfinţitului Părinte Sofronie pentru aleasa purtare de grijă, dar şi pentru prezenţa în mijlocul bunilor credincioşi, la Sfânta Liturghie arhierească.
În cuvântul festiv rostit la final, Chiriarhul Oradiei a felicitat pe părintele paroh şi pe dreptmăritorii creştini din această enorie pentru biserica pe care au construit-o şi pe care o împodobesc cu sufletele lor, dar şi pentru frumoasa haină de pictură ce îmbracă interiorul sfântului locaş, punându-le la inimă să continue lucrările, cu aceeaşi dragoste şi jertfelnicie, până la finalizarea acestora. De asemenea, Ierarhul i-a îndemnat pe credincioşi ca în această perioadă binecuvântată ce urmează, a Postului Mare, pe lângă post şi rugăciune, să facă şi fapte de milostenie, să nu îi uite nici pe cei săraci şi singuri, în lipsuri şi suferinţe, care au nevoie de ajutor.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 911, Ultimul acces: 2026-09-26 08:51:05