© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
REVISTA Solia adevarului prezent- Un glas impotriva compromisului si o chemare la calea de mijloc[2006-08-04]Studiind articolele din ultimul numar al revistei Solia adevarului prezent am constatat ca este o revista exceptionala, de care avem nevoie totdeauna atat pentru clarificarea unor adevaruri fundamentale care ar putea fi compromise adesea, cat si pentru faptul de a fi un glas al opozitiei care nu te lasa sa te aventurezi prea departe de calea de mijlocAstfel, am gasit aici aspecte importante si tot mai contestate ale adevarului despre Duhul Sfant, am descoperit argumente solide despre cine poate participa la serviciul Sfintei Cine, si daca cineva mai are dubii in ce priveste acest subiect, sa citeasca aceasta revista! De asemenea am salutat cu bucurie chemarea de a predica adevarurile noastre fundamentale, chiar daca aceasta ne face nepopulari si de a fi foarte cu grija in ce priveste solemnitatea si linistea in cadrul serviciilor de inchinare. Trebuie sa intelegem foarte bine ce doresc autorii acestei reviste sa spuna, deoarece altfel, am putea considera ca exista doar dorinta de a improsca cu noroi in toti cei care vin cu noutati in ce priveste forma serviciilor divine si sa te intrebi daca chiar nimic bun nu se mai intampla in Biserica noastra. Prin urmare citim in 4 articole din cele 13 ale revistei, despre primejdia inovatiilor in inchinare, despre desfiintarea orei de rugaciune din Sabat dimineata si a celor din timpul saptamanii, despre noutati care se aduc pentru a place simturilor, despre prea multe imagini evanghelistice proiectate pe ecrane, despre cluburi, despre o noua forma a scolii de sabat, despre gasirea unor forme de slujbe care sa nu ne tulbure firea, despre pericolul unei partasii prea zgomotoase, despre activitati care iau locul serviciilor divine din sabat dupa amiaza sau despre absentarea vineri seara de la Biserica pe motivul partasiei in familie; despre inlocuirea programului de inchinare cu auditii, vizionari de casete; despre faptul ca este nepotrivit dialogul in Biserica, deci sunt incriminate aspectele interactive, mesele festive, mesele rotunde; despre faptul ca schimbarile de ritual nu ar fi recomandate sau despre faptul ca uneori chiar salutarea oaspetilor nu ar fi asa de buna pentru ca unii oaspeti ar dori sa treaca neobservati, etc. Fata in fata cu toate aceste aspecte infierate, ai tot dreptul sa te intrebi, daca nu te straduiesti sa intelegi bine, ce Biserica este aceasta si cum de s-a ajuns intr-o stare asa de grava de apostazie, si daca nu cumva trebuie sa te pregatesti sa cauti alta Biserica Este important sa intelegem ca acest glas avertizeaza Biserica cu privire la faptul ca schimbarile formale, inovatiile, etc., nu aduc nimic bun daca este neglijat continutul, pentru ca acolo unde Domnul Hristos este prezent, este asigurata viata si acolo unde dragostea este prezenta, poate nu trebuie sa ne mai ingrijim de forma. Sunt ferm convins ca autorii revistei nu sunt cu totul impotriva unor imbunatatiri ale formei inchinarii, nu se exprima impotriva a tot ce este nou, daca noutatile sunt in acord cu Scriptura si cu marturiile. Este foarte important sa intelegem ca atat forma cat si continutul trebuie sa fie in atentie, ca fiind doua vasle foarte necesare pentru inaintarea barcii in care suntem. «Cantati Domnului o cantare noua!» este indemnul psalmistului si avem nevoie de ceva nou si plin de viata in fiecare serviciu divin, daca se poate. Se spune ca forma decurge din continut, dar nu este totdeauna asa. Acolo unde se manifesta grija deosebita si fata de continutul unei slujbe precum si fata de forma in care se prezinta, vor fi rezultate bune. Un citat al sorei E.G.White ar pune poate in dificultate articolele citate ale revistei, care in mod aparent vorbesc impotriva activitatilor sociale ale Bisericii, dar dificultatea dispare daca avem in vedere calea de mijloc pe care trebuie s-o urmam : Daca s-ar spune mai putine cuvinte ale intelepciunii omenesti si mai multe cuvinte ale lui Hristos; daca ar fi mai putine predici si mai multe intalniri sociale, ar fi o alta atmosfera in bisericile noastre. Letter 292,1907, pp. 3, 4. (To J. E. White, Sept. 21, 1907.) Referindu-ne la alt subiect discutat, putem spune ca desfiintarea orei de rugaciune nu este de dorit, dar nici a o pastra asa cum a fost dintotdeauna, adica o ora de predica finalizata cu 3 rugaciuni din sala si una de la amvon, nu este de recomandat. Ar fi de dorit ca ora de rugaciune din Sabat dimineata sa fie intr-adevar ora de rugaciune, dar cum se face asta? Asa-i ca este destul de greu? E clar ca nimeni nu a impus desfiintarea orei de rugaciune, mai degraba s-a creat cadrul pentru ca acolo unde exista interes pentru rugaciune, sa se faca o adevarata ora de rugaciune iar acolo unde nu este interes, sa nu se perpetueze un serviciu formal. Cat de putin poate ne dam seama ca Biserica este un loc exceptional, ca ofera spatiul potrivit pentru ca fiecare din noi sa-si aduca aportul, sa fie generator de influenta buna in multe domenii si nu sa stea pe margini, sa vaneze greseli si fapte negative. In acest sens cred ca trebuie sa pretuim mai mult Biserica, sa ne bucuram de tot ce ne ofera si la randul nostru sa oferim tot ce putem. Cu mai mult timp in urma vorbeam cu un prieten despre anumite imbunatatiri care s-ar putea aduce in cadrul serviciilor divine iar acesta m-a uimit cu replica : « Pai daca fiecare ar veni cu inventii de felul acesta, unde am ajunge ? » M-am straduit sa inteleg bine ce a vrut sa spuna si am reusit. Totusi intre cerere si oferta trebuie sa fie un echilibru. Am auzit adesea mustrari adresate celor prezenti pentru absentele de la Biserica. Dar mai rar am vazut stradanii de imbunatatire a ofertei. Nu este corect doar sa cerem fara a oferi. Cred ca e cazul sa luam in serios ce scrie serva Domnului despre faptul ca o prea multa predicare, in dauna instruirii pentru misiune nu este recomandabila. Rezultatul obisnuintei cu predicile este ca membrii sunt incurajati sa devina simpli spectatori care vin, asculta, daca asculta si daca tin minte, apoi pleaca, si asta e tot Serva Domnului a scris In Review and Herald 25.05.1902: Poporul s-a obisnuit cu predicile. Membrii au devenit dependenti mai mult de declamatiile de la amvon decat de Spiritul Sfant. Darurile spirituale nefolosite se micsoreaza si produc slabiciune. Membrii trebuie invatati sa poarte responsabilitati si capacitatile lor vor creste. Este clar ca autorii revistei nu doresc ca Biserica sa fie locul unde nu se intampla nimic, pe motiv ca trebuie sa ramanem la «fantanile vechi», si nu sunt impotriva partasiei fratesti pe motiv ca trebuie pazita linistea in Casa Domnului. Totdeauna e nevoie de linia de mijloc, caci totdeauna sunt doua extreme de care sa ne ferim si Domnul Isus spunea aceasta in cuvinte remarcabile : «Pe acestea trebuia sa le faceti, si pe celelalte sa nu le lasati nefacute!» Luca 11,42. El vorbea despre dragoste si dreptate pe de o parte si despre platirea scrupuloasa a zecimii pe de alta parte. Deci nimeni nu face bine daca neglijeaza una din cele doua. Tot asa trebuie sa avem in atentie si forma si continutul serviciilor divine; si participarea la inchinare in Sabat dar si activitatile sociale; si linistea si solemnitatea in Biserica dar si partasia frateasca; si importanta predicarii dar si a altor activitati cum ar fi vizionari de casete sau cluburi de sanatate de exemplu; si noutatile dar si fantanile si cararile cele vechi; si pastrarea Bisericii nealterate de pacatele lumii cat si integrarea ei in programe sociale care sa duca la eliminarea prejudecatilor si la o mai buna cunoastere a Bisericii noastre in localitatea unde este. Care ar fi oare diferenta dintre «linia de mijloc» si «compromis»? Este greu de raspuns deoarece compromisul pare a fi o linie de mjiloc si chiar este. Dar daca linia de mijloc apare ca utila intre doua extreme, ambele negative, compromisul este «linia de mijloc» absolut periculoasa intre domeniul raului si domeniul binelui. In acest sens, daca ar fi sa caracterizam intr-o fraza revista «Solia adevarului prezent» trebuie sa spunem ca e nevoie s-o percepem ca fiind o chemare la linia de mijloc si o avertizare impotriva compromisului. CATANA BENONI - Director asistent filiala Sola Scriptura, Bacau Sursa: www.Intercer.ro Contor Accesări: 2493, Ultimul acces: 2026-08-01 06:56:31
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
