© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Interviu: Europa fără Cristos?[2006-08-19]Europei îi este teamă de Cristos, afirmă Massimo Introvigne. Directorul Centrului de Studii despre Noile Religii (CESNUR) a publicat recent cartea "ll Dramma dell`Europa Senza Cristo. Il Relativismo Europeo nello Scontro delle Civiltà" (Drama Europei fără Cristos. Relativismul european în ciocnirea civilizațiilor). În următorul interviu acordat agenției Zenit, Introvigne, autor a circa 30 de cărți despre minoritățile religioase, vorbește despre "teama de Cristos".- "Drama Europei" este un titlu întrucâtva pesimist. Este oare situația atât de neagră? - Nu cred că este un titlu exagerat. Papa Ioan Paul al II-lea și Papa Benedict al XVI-lea au folosit expresii și mai dramatice. Papa Ioan Paul al II-lea vorbea de exemplu despre "sinuciderea demografică a Europei" iar cartea mea tocmai această temă o tratează: în Europa numărul de copii per cuplu (dacă excludem cuplurile imigrante, incluzându-i pe imigranții care au obținut cetățenie, care, în anumite țări, precum Franța, alterează statisticile) este sub nivelul înlocuirii naturale a populației și este tipic pentru civilizațiile care mor. Faptul că nu se nasc copii reprezintă nu doar o problemă economică ci și morală și religioasă, și este semnul unei teribile crize a speranței. Fără speranță o civilizație moare. Criza morală este confirmată în plus de practicile și legislațiile privitoare la căsătoria și adopția cuplurilor homosexuale, de eutanasia din Olanda și de experimentele cu embrioni. În fine, există o criză a instituțiilor europene care nu reușesc în general să cadă de acord și să vorbească cu o singură voce. Când totuși reușesc, o fac pe probleme neimportante, sau, mai rău, ca să impună țărilor ce nu doresc o viziune morală relativistă asupra unor teme precum avortul, bioetica și uniunile homosexuale. - Afirmați că teama de Cristos îi dăunează Europei. Dar există mulți europeni cărora nu are cum să le fie frică pentru că nici măcar nu îl cunosc pe Cristos. Este ignoranța mai rea decât frica? - De fapt toți europenii îl cunosc pe Cristos. Este de ajuns să consultăm literaturile naționale sau să ieșim din casă pentru a vedea peste tot semene ale creștinismului - capele, monumente și biserici. Ceea ce unii numesc cristofobia este o respingere conștientă a acestei moșteniri creștine, o teamă legată în special de obligațiile morale pe care le presupune îmbrățișarea creștinismului. Este adevărat, fenomene precum succesul "Codului lui Da Vinci" arată că există de asemenea și multă ignoranță religioasă. Dar aceasta nu înseamnă că Isus Cristos ar fi un necunoscut. Se știe cine este El, dar nu sunt cunoscute adevărurile de credință care se referă la El, deoarece s-a pierdut contactul cu instituțiile religioase și de asemenea datorită unui climat relativist ce s-a stabilit în timp, în care orice Dan Brown este considerat a avea aceeași autoritate cu a unui Episcop sau a unui profesor universitar, poate necredincios, dar care cunoaște sursele istorice și nu ar sprijini niciodată absurditățile din "Codul lui Da Vinci". - Ce este "capitalul religios" la care vă referiți în cartea Dvs? - Conform unei școli de sociologie născută în Statele Unite, și anume acea a economiei religioase, fiecare dintre noi avem un "capital religios" care este format din credințele acumulate în tinerețea noastră, și care, chiar după un proces de respingere a lor sau de înstrăinare de ele, ceva rămâne de care nu te poți separa prea ușor. Din acest motiv, când un european nepracticant se întoarce la religie - un fenomen care astăzi și în ultimii zece ani s-a întâmplat tot mai frecvent - el poate să se întoarcă cu ușurință la creștinism, sau poate la căi depărtate de dreapta credință dar care păstrează simboluri și reminiscențe din creștinism, precum Martorii lui Iehova, mai degrabă decât să se convertească la islamism sau budism. Teoria economiei religioase afirmă că aceasta are loc pentru că există o tendință de conservare a capitalului religios. Acei europeni care se întorc la catolicism de la statutul de nepracticant sau de agnostic, fie devin penticostali, ori chiar Martori ai lui Ierhova, rețin în cele trei exemple tocmai date o parte din acel "capital religios" care vine din educația religioasă primită în tinerețe. În schimb cei care devin budiști sau musulmani renunță la - aproape - tot capitalul lor religios și își construiesc unul - aproape - nou, de la zero. De aceea, deși convertirile la islamism și budism sunt mai de interes pentru presă, majoritatea europenilor - în special după 11 septembrie, când mulți și-au pus problema propriei identități - care sunt interesați din nou de religie se întorc mai ușor și mai semnificativ - statistic vorbind - la confesiuni creștine sau la căi ce păstrează unele elemente și simboluri creștine. Sursa: www.catholica.ro Contor Accesări: 717, Ultimul acces: 2026-08-01 02:00:11
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1
