Spectacolul preaslăvirii de sine și străpungerea inimii[2015-02-01]Duminica a 33-a după Rusalii (a Vameșului și a fariseului) Luca 18, 10-14Zis-a Domnul pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu ca să se roage: unul era fariseu și celălalt vameș. Fariseul, stând drept, așa se ruga în sine: Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, prea desfrânați, sau ca și acest vameș. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câștig. Iar vameșul, departe stând, nu voia nici ochii să-și ridice către cer, ci-și bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât acela. Fiindcă oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța. Mai înainte de a comenta pilda în sine considerăm că se impune sublinierea că finalul acesteia ar trebui redat altfel de cum a fost tradus, și anume: Că oricine se va înălța, va fi smerit (se subînțelege că de către altcineva) și oricine se smerește, va fi înălțat (vers. 14). Mai precizăm că se înțelege mai bine sensul pildei dacă se începe cu versetul 9, care ne lămurește și în ce context a rostit Hristos-Domnul această parabolă. Evanghelistul Luca subliniază motivația ce L-a determinat pe Iisus să spună această pildă, ca să ne mai arate nouă, creștinilor, două lucruri foarte importante, dar mai cu seamă celor care au primit mandatul de a propovădui Evanghelia, și anume că orice întâlnire a Lui cu oamenii, de diferite categorii sociale, o fructifica la maximum pentru a-i câștiga pentru Împărăția lui Dumnezeu pe care o pregătea. Așadar, la orice ospăț sau cină, Iisus nu începea dialogul despre ultimele noutăți pe scena politică a țării, ori a lumii, nici despre evoluția prețurilor, sau mai știu ce alte probleme ale vremii, ci trimitea imediat la învățătura Sfintelor Scripturi, la modul cum trebuie înțelese, de ce trebuie știute și cum se cuvine a le împlini în spiritul lor. Să nu-i judecăm pe oameni la paușal Ei bine, când Domnul își începe cuvântul, pentru a fi cât mai convingător cu putință, îl leagă imediat de un fapt din realitate. Și de această dată, Hristos își începe inegalabila-I învățătură pornind de la realitatea că unii dintre fariseii timpului se credeau prea buni înaintea lui Dumnezeu și îi priveau pe semenii lor cu dispreț. Sfântul Luca menționează acest amănunt ca să ne atragă atenția că Hristos nu i-a considerat pe toți fariseii timpului ca fiind niște aroganți și fățarnici, ci doar unii dintre ei. Este o lecție teribilă pentru noi, dacă vrem să luăm aminte, că nu avem nici un drept să-i judecăm pe oameni la paușal, după profesia pe care o au, credința pe care o mărturisesc, sau nu o mărturisesc, și maniera în care o practică. El nu s-a ghidat după un cunoscut silogism promovat de unii filosofi sofiști care zicea: Atenienii sunt mincinoși, persoana cutare este atenian, deci este mincinos. Mai multe detalii în Ziarul Lumina. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 867, Ultimul acces: 2026-08-03 22:21:33
|
Timp total: 0.04s...
[]:1