Pași spre Împărăție, pași spre Înviere[2015-02-12]Duminica Înfricoșătoarei judecăți (a Lăsatului de sec de carne) Mt. 25, 31-46Zis-a Domnul: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. Și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alții precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine. Atunci, drepții Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? Sau însetat și Ți-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin și Te-am primit, sau gol și Te-am îmbrăcat? Și când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă: Întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai mei prea mici, Mie Mi-ați făcut. Atunci va zice și celor de-a stânga: Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este pregătit diavolului și îngerilor lui. Căci flămând am fost și nu Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu mi-ați dat să beau; străin am fost și nu M-ați primit; gol, și nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în temniță, și nu M-ați cercetat. Atunci vor răspunde și ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu Ți-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu ați făcut unuia dintre acești prea mici, nici Mie nu Mi-ați făcut. Și vor merge aceștia la osândă veșnică, iar drepții la viața veșnică. Suntem pe calea care duce spre înviere, oare avem de ce să ne înfricoșăm? Cel care a găsit smerita rugăciune a vameșului va spune: nicidecum, vino Doamne! Cel care și-a venit în sine ne arată că pășim spre brațele părintești și ne îndeamnă zicând și el: nicidecum, ci vino, Hristoase, și ascunde-Mi cu Tine în Tatăl veșnicia firii mele! Iar cei care astăzi am auzit cuvântul Evangheliei și suntem încredințați că Fiul lui Dumnezeu vine a doua oară, spunem: Nicidecum, căci, din cuvintele Evangheliei, cele dulci buzelor mele, din care am dobândit toată priceperea și văd calea, căci lumină îmi sunt, și întrevăd iarăși făclia vâlvâietoare a heruvimului și știu să grăiesc și să spun că Domnul, iată Domnul vine! Și nu ne înfricoșăm, căci știm că El este plinirea nădejdii noastre. Cuvintele Domnului, cuvinte lămurite în foc ca aurul în topitoare, sunt, pentru noi, încredințare și izvor de înmulțire a credinței, căci nu ai cum să nu te cutremuri și nici cum să nu te înfricoșezi când, în susurul rugăciunii, Îi auzi pașii pe cale și în jur vezi cădere, sfărâmare, dezbinare, suficiență de sine, nepăsare. Te înspăimântezi deoarece fiecare cădere este și căderea ta, fiecare rupere este și o sfâșiere din tine. Te înfricoșezi deoarece îi vezi chipul frumos cum e sluțit în lut și cum e înecat în foc și lăcrimezi și strigi: Ai milă de noi, nu-ți întoarce fața Ta, nu ne uita până în sfârșit, iar dacă ei se duc, se duc acolo, Tu Cel care ai fost răcoare în cuptor și lumină în iadul cel mai de jos, fii nouă totul întru toate! E un paradox, El vine, Împărăția Sa se apropie și noi nu venim. Oare, chiar nu mai știm să pășim în înviere? De aceea, fraților, să dobândim și să ne înmulțim priceperea din cuvintele Lui. Mai multe informații în Ziarul Lumina. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 871, Ultimul acces: 2026-08-04 16:09:13
|
Timp total: 0.03s...
[]:1