Anul pastoraţiei în mănăstiri, la Arad

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Anul pastoraţiei în mănăstiri, la Arad

[2015-03-15]

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Timotei, Arhiepiscopul Aradului, se va organiza, în data de 18 martie 2015, ora 18:30, la Sala Magna „Iuliu Maniu”, a Universităţii „Aurel Vlaicu”, o conferinţă publică închinată pastoraţiei în mănăstiri. Invitat va fi Părinte Hrisostom Filipescu, egumenul schitului Ţibucani, Sf. Mănăstire Secu. Părintele Hrisostom, „un isihast al iubirii”, va conferenţia cu tema „Puţine cuvinte, multă iubire”, după cum a precizat Arhim. Teofan Mada - vicar-administrativ şi coordonator de proiect.
Evanghelia este viaţa cea nouă ca dar şi posibiliatate de mântuire pentru toţi credincioşii. Conform Sf. Vasile cel Mare, iubirea este realitatea care leagă monahii între ei pentru o civilizaţie a iubirii. Prin iubire se asigură libertatea, prin alegerea personală a fiecăruia. Monahul trăieşte „taina Bisericii”, ca taină a împărăţiei cu Dumnezeu şi cu oamenii, pentru a trăi unitatea credinţei şi a împărtăşirii Sf. Duh, care este un deziderat al tuturor credincioşilor. Adevăratul monah cunoaşte, prin experienţă personală, eclezială, că Biserica este comuniunea cu şi în Hristos, sinaxa fiilor lui Dumnezeu, familia cea întru Hristos a lui Dumnezeu. Monahii arată dragoste pentru cei aflaţi în lume: rugăciune din inimă pentru cei vii şi răposaţi, ştiuţi sau neştiuţi. Ei sunt chemaţi să cuprindă, în rugăciune şi slujire, omul de pretutindeni (ospitalitate, sfaturi duhovniceşti etc). Monahul se „uneşte cu Dumnezeu” (asceza este unirea conştientă a neputinţei omului cu puterea lui Dumnezeu), ca apoi oamenii să găsească liman, nădejde şi pace alături de el. Monahul dobândeşte „o inimă milostivă” faţă de toată creaţia, pe care Dumnezeu o iubeşte. Sunt şi monahi, chemaţi de Domnul Însuşi pentru a primi misiunea de propăvăduire şi de trezire a conştiinţei oamenilor. Un asemenea monah este mereu „la dispoziţia lui Dumnezeu”, gata mereu să asculte chemarea Aceluia.
Instituţia Bisericii este harismatică, iar harismele sfinte lucrează ca aşezăminte călăuzitoare spre mântuirea poporului lui Dumnezeu. Nu există oameni harismatici, ci oameni care devin harismatici. Duhovnicii nu au primit o harismă, ca însuşire statică, doar pentru ei, ci primesc o binecuvântare, care li se dăruieşte în mod continuu şi trebuie împărtăşită în mod continuu. De aceea mănăstirile sunt chemate să devină „rai pământesc”, un loc în care un pelerin al credinţei în Hristos poate vedea caracterul hristic reflectat pe chipurile liniştite ale monahilor, ale celor care duc „lupta cea bună”(1Tim. 6, 12). Ceea ce contează (şi acest lucru este valabil şi pentru cei din lume) este consecvenţa programului duhovnicesc. Numai sufletul care Îl iubeşte pe Dumnezeu este sănătos. Iar Dumnezeul creştin este încântat de mântuirea noastră.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 734, Ultimul acces: 2026-08-06 18:20:55

Timp total: 0.03s...

[1]:1