© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Conferinţă la 140 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi[2016-02-27]Cu ocazia aniversării a 140 de ani de la naşterea sculptorului Constantin Brâncuşi, Colegiul Pontifical "Pio Romeno" a găzduit o conferinţă ai cărei protagonişti au fost Cardinalul Gianfranco Ravasi, preşedintele Consiliul Pontifical pentru Cultură; Excelenţa sa ministrul culturii, Vlad Alexandrescu; şi Excelenţa sa ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun, Bogdan Tătaru-Cazaban. După un cuvânt de bun venit al pr. rector Gabriel Buboi, în care s-a subliniat semnificaţia fotografiilor unor opere brâncuşiene ce pot fi admirate în Colegiu, ambasadorul a evidenţiat caracterul aparent paradoxal al acestei creaţii, în care libertatea artistică modernă a funcţionat ca o premisă "metodologică" a unei căutări spirituale perene, citim pe PioRomeno.com.Cardinalul Ravasi şi-a caracterizat discursul ca având caracterul unei mărturii personale, cea a unui "consumator" de artă mişcat existenţial de această creaţie. Prima caracteristică a operei lui Brâncuşi, în opinia preşedintelui Consiliului Pontifical pentru Cultură, este simplitatea. O febrilă căutare a formelor pure, a esenţei lucrurilor este ceea ce reiese imediat dintr-o analiză atât a sculpturii cât şi a felului în care artistul însuşi a vorbit despre aceasta. Brâncuşi a fost mereu convins că sensul ultim se află în lumea formelor, că este necesar să depăşim aparenţele, suprafeţele, efemerul, pentru a găsi substanţa lucrurilor. Cardinalul Ravasi s-a arătat astfel convins că explicaţia pentru caracterul ireductibil, greu de uitat, al producţiilor brâncuşiene este această capacitate de a dezvălui sufletul unei fiinţe. A doua caracteristică este orizontul transcendent, pe care Brâncuşi îl propunea printr-o filosofie a retrăirii, reluării, revizuirii. Şi nu este vorba doar de apariţia, în unele cazuri, a zeci de variante ale aceleiaşi teme, ci mai ales de un crez existenţial şi metafizic conform căruia ascensiunea către absolut se poate face doar printr-o construire sistematică, bine închegată, a unui sine artistic care se rafinează, taie (ca un sculptor!) ce este de prisos şi pune una peste alta ipostazele succesive ale ascezei reinventării. "Manifestul" acestui crez este desigur "Coloana Infinitului", axă între cer şi pământ, formată din suprapunerea unor piramide într-un echilibru al forţelor care ar putea susţine o structură de zece ori mai înaltă. Ministrul culturii, Vlad Alexandrescu, a propus o ipoteză interesantă: cea a întâlnirii dintre arta matură a lui Brâncuşi şi curentul "Art Deco". Trecerea de la opera timpurie "Sărutul" la "Poarta Sărutului" ar fi astfel un exemplu al unei stilizări şi "geometrizări" a acestei teme, de la prima sa ipostază în care este încă reprezentată vag antropomorfic, până la punctul în care este abstractizată şi integrată arhitectonic în monumentul de la Târgu Jiu, făcându-se astfel ecou al mişcării de origine franceză Arts Décoratifs. Este o constatare formală care însă nu poate ignora angajamentul filosofic neîntrerupt al lui Brâncuşi, adică acel neoplatonism care odinioară îl inspira şi pe Michelangelo, alături de o veritabilă "smerenie" în faţa materialului, a cărui textură "comandă" artistului ce şi cum să facă. Constantin Brâncuşi ar fi fost astfel nu un artist cu pretenţiile unui demiurg, ci un mediator al manifestării esenţelor lucrurilor. (Sursa: vedeţi aici) Imagini: Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 810, Ultimul acces: 2026-06-13 22:33:26
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
