Pr. Federico Lombardi despre Radio Vatican, "casa mea timp de 25 de ani" (II)[2016-03-02]Părintele Federico Lombardi şi-a încheiat la sfârşitul lunii februarie misiunea de director general al postului Radio Vatican, pe care a îndeplinit-o în mod admirabil timp de 25 de ani. În 1990 a fost numit director de programe, devenind în 2005 director general. În 2001, superiorii i-au încredinţat şi conducerea Centrului Televiziunii Vaticane, iar în 2006 a fost numit director al sălii de presă a Sfântului Scaun, misiune pe care o îndeplineşte şi în prezent. Stând de vorbă la microfon cu Roberto Piermarini, de la redacţia centrală în limba italiană, părintele Federico Lombardi a reparcurs cei 25 de ani la Radio Vatican, interviul apărând în traducere pe situl RV şi în limba română. Mai multe întrebări au avut în vedere reforma din Vatican ce include şi reforma radioului.- Sunteţi de acord cu faptul că o reformă a comunicării vaticane a fost şi este necesară şi că acest lucru va schimba profund Radio Vatican? - Desigur. Marea evoluţie în domeniul mass-media s-a impus şi în rândul mijloacelor de comunicare vaticane, de aceea era necesară şi trebuie realizată în mod curajos, trebuind nu doar să fim conştienţi de noua cultură şi de noile tehnologii care o caracterizează dar şi să le apreciem. De aceea, mai ales după anii '90 am făcut la Radio un mare efort pentru a intra în lumea comunicaţiei digitale şi multimediale; nu ne-am gândit doar la producţia de programe audio, ci am dezvoltat şi un amplu site multilingvistic, fiind totodată prezenţi în reţeaua internet în diferite forme, inclusiv prin folosirea intensă a reţelelor de socializare, trecând astfel de la unidirecţionalitate la comunicare şi interacţiune. De aceea, când am sărbătorit 75 de ani ai postului Radio Vatican, în 2006, am încercat să fac să treacă mesajul că ne numeam încă "Radio Vatican", dar în realitate nu mai eram un radio în sensul strict al cuvântului, pentru că devenisem un important centru de producţie de informaţie şi de aprofundare, multilingvistic şi multicultural, care îşi îndeplinea misiunea prin tehnologiile şi formele cele mai potrivite pentru a ajunge la ascultătorii din diferite părţi ale lumii: aşa cum a făcut Papa Pius al XI-lea împreună cu Marconi, folosind tehnologiile cele mai inovative ale timpului, tot astfel facem şi noi în prezent. Am iubit cu adevărat numele Radio Vatican ce exprimă o mare istorie însă, în ultima perioadă, am perceput acest nume asemenea unei capcane, ca origine a unui echivoc: pentru că lăsa să se înţeleagă că noi am fi fost blocaţi doar în producerea unor programe audio pentru difuzarea radiofonică tradiţională, fapt care întăreau obiecţiunile din partea criticilor care ne acuzau că se cheltuieşte mult pentru o activitate limitată la un unic mijloc de comunicare şi, în plus, unul tradiţional. Acest lucru nu era deloc adevărat, fapt ce se poate înţelege şi printr-o simplă privire la site. Însă, în orice caz, cred că este bine să se meargă acum dincolo de numele "Radio Vatican", pentru a ne elibera de greutatea acestei nelămuriri. În reforma în curs, acest lucru se va petrece fără îndoială. - Cu alte cuvinte, vedeţi cu încredere reforma care se realizează acum? - Reforma este cu siguranţă bine venită. De fiecare dată când mi se spune că trebuie să facem analize şi schimbări la Radio Vatican - de exemplu, în celebrele reuniuni ale Consiliului celor 15 Cardinali pentru studierea situaţiei economice - răspundeam că acestea erau, desigur, întotdeauna necesare, dar că ar fi trebuit să se facă în contextul unei analize şi al unei reforme de ansamblu a mijloacelor de comunicare vaticane, pentru că acestea veneau dintr-o istorie în care au fost înfiinţate pe rând şi separat, ca media specifice, în timp ce acum am păşit în lumea multimedială şi a convergenţei digitale. Prin urmare, sunt perfect de acord să se procedeze şi mi se pare că abordarea de ansamblu este adecvată şi corectă. Este just, de asemenea, ca responsabilitatea să fie asumată de persoane mai tinere, mai deschise şi mai convinse de noile posibilităţi. - Se vorbeşte deseori de reducerea costurilor la care reforma mass-media vaticane ar trebui să ajungă. - Este adevărat, chiar dacă nu trebuie să uităm că eforturile de economisire nu au început acum. La Radio, încă din 2003 s-a predispus un plan de reducere a personalului în general, profitând mai ales de schimbările tehnologice, dar fără a trimite pe nimeni acasă, care a dus la reducerea cu aproximativ 70 de unităţi, păstrând în acelaşi timp substanţa producţiilor de conţinut informativ. Deci, în afară de anumite posibilităţi nesigure de economisire, urmare a raţionalizării şi a bunei coordonări a anumitor activităţi, mă îndoiesc că se pot face economii radicale fără a renunţa la activităţi importante. Cât priveşte Radioul, aceste eforturi au garantat, în realitate, o cantitate considerabilă de servicii diverse, care nu se limitează la producţia şi difuzarea radiofonică. De exemplu, serviciile de producţie şi difuzare a sunetului la ceremoniile şi activităţile din Vatican şi nu numai, reprezentarea Vaticanului în domeniul telecomunicaţiilor şi a trusturilor internaţionale, activitatea de interpretare şi traducere în diferite limbi solicitată de Secretariatul de Stat, etc. Toate aceste servicii pot fi reorganizate şi redistribuite în contextul mai amplu al reformei, dar dacă nu se urmăreşte eliminarea acestora, vor avea nevoie de personal şi mijloace ca înainte, şi în anumite cazuri, chiar mai mult decât înainte. Prin urmare, cheltuieli vor continua să existe, chiar dacă nu vor mai fi trecute în contul Radioului Vatican. Altfel spus, nimeni nu trebuie să îşi închipuie că va face mai mult şi mai bine investind mai puţine resurse. Comunicarea costă şi va continua să coste, dar e just şi necesar să se investească în acest domeniu, altfel reforma se va vedea închisă într-o colivie prea strâmtă. - Următorul pas al reformei prevede unificarea dintre Radio Vatican şi Centrul Televiziunii Vaticane. Cunoscând Centrul Televiziunii Vaticane, ce ne puteţi spune despre ceea ce se prevede? - Sunt foarte mulţumit de această perspectivă, ce este întru totul naturală. După cum aminteaţi am fost, timp de 11 ani, şi director al Centrului Televiziunii Vaticane, ce a reprezentat pentru mine o a doua familie, după cea de la Radio. În acea perioadă, mandatul meu prevedea promovarea "sinergiei", însă nu a presupus deloc perspectiva unei integrări, de aceea am încercat să promovez o bună colaborare fără a altera identitatea distinctă a celor două entităţi. Însă o integrare este - după cum spuneam - naturală. Când se urmăreşte o transmisiune tv în direct se văd imagini şi se ascultă 'sunetul', reprezentând cuvintele Papei. Până acum, pentru acelaşi eveniment, imaginile erau produse de o instituţie (CTV) iar sunetul de o alta (Radioul). Ciudat, nu este aşa? Nu întâmplător, în aproape toate ţările se vorbeşte despre "Radioteleviziune". Însă, în orice caz, noi am colaborat dintotdeauna cot la cot. O altă dimensiune la care s-a lucrat mult împreună a fost cea a prezenţei în reţeaua internet: astfel, canalele pe YouTube, ştirile video privind evenimentele vaticane, etc, au fost dezvoltate împreună. Persoanele se cunosc şi sunt obişnuite să lucreze împreună: nu vor fi dificultăţi în a se simţi şi mai strâns uniţi. Fac doar o evidenţiere: mica dimensiune a Centrului Televiziunii Vaticane - din punctul de vedere al numărului de persoane - a garantat întotdeauna o mare agilitate de mişcare, proiectare şi decizie. Scara ierarhică era foarte scurtă: fiind foarte uşor de decis şi de acţionat... Un organism mai complex şi mai mare poate comporta un anumit risc de greutate în plus. Cred că reforma va trebui să rezolve chestiunea integrării şi a coordonării diferitelor structuri mass-media fără să îngreuneze şi să complice. (Sursa: Radio Vatican) Imagini: Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 898, Ultimul acces: 2026-06-11 11:44:18
|
Timp total: 0.12s...
[]:1