Reflecţii biblice - Dacă cineva vrea să fie primul...

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Reflecţii biblice - Dacă cineva vrea să fie primul...

[2006-11-28]

Pasaj biblic: Plecând de acolo, au trecut prin Galileea şi nu voia ca cineva să ştie, căci îi învăţa pe discipolii săi şi le spunea: "Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi îl vor ucide, iar după ce îl vor ucide, a treia zi va învia". Ei, însă, nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-l întrebe. Au venit la Cafarnaum şi, când erau în casă, i-a întrebat: "Despre ce aţi discutat pe drum?" Însă ei tăceau, căci pe drum discutaseră unii cu alţii despre cine este mai mare. Aşezându-se, i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a spus: "Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor". Şi, luând un copil, l-a aşezat în mijlocul lor, apoi, luându-l în braţe, le-a spus: "Oricine primeşte un astfel de copil, în numele meu, pe mine mă primeşte; iar cine mă primeşte pe mine, nu pe mine mă primeşte, ci pe acela care m-a trimis". (Marcu 9,30-37)

Reflecţia pr. Raniero Cantalamessa, predicator al casei papale

"Aşezându-se, i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a spus: 'Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor'". Condamnă oare Isus prin aceste cuvinte dorinţa de a excela, de a face lucruri mari în viaţă, de a da ce e mai bun din noi, şi încurajează în schimb lenevia, neglijenţa şi o atitudine de om înfrânt? Aşa considera filozoful Nietzsche, care a simţit nevoia de a combate aprig creştinismul, vinovat în opinia sa de a fi introdus în lume "cancerul" umilinţei şi al sacrificiului de sine. În lucrarea sa "Aşa grăit-a Zarathustra", el se opune acestei valori evanghelice cu "dorinţa de putere", întruchipată în super-omul, omul care doreşte să se înalţe, nu să se înjosească pe sine.

Poate că creştinii au interpretat uneori greşit gândirea lui Isus şi au dat ocazia pentru o astfel de neînţelegere. Dar cu siguranţă nu este ceea ce doreşte Evanghelia să ne spună. "Dacă cineva vrea să fie primul": aşadar, se poate să îţi doreşti să fii primul, nu este interzis, nu este un păcat. Cu aceste cuvinte, Isus nu numai că nu interzice dorinţa de a fi primul, ci o şi încurajează. El ne descoperă doar un mod nou şi diferit de a o face: nu cu costul celorlalţi, ci în favoarea celorlalţi. El adăugă, de fapt: "să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor".

Care sunt roadele celor două moduri de a excela? Dorinţa de putere conduce la o situaţie în care unul se impune pe sine şi ceilalţi slujesc; unul este "fericit" - dacă poate exista fericire în aceasta - şi restul nefericiţi; doar unul este învingător, toţi ceilalţi sunt învinşi; unul domină, ceilalţi sunt dominaţi. Ştim cu ce rezultate a fost implementată ideea de super-om de către Hitler. Însă nu este vorba doar de nazism; aproape toate relele omenirii vin din această rădăcină. În Scrisoarea sa, Iacob pune întrebarea tulburătoare şi mereu actuală: "De unde vin războaiele?" (Iacob 4,1). În Evanghelie, Isus ne dă răspunsul: din dorinţa de dominaţie. Dominaţia unei naţiuni asupra alteia, a unei rase asupra alteia, a unui partid asupra celorlalte, a unui sex asupra celuilalt, a unei religii asupra alteia.

Prin slujire, în schimb, toţi beneficiază de măreţia unuia. Cine este mare în slujire, îi face şi pe ceilalţi mari; în loc să se ridice pe sine deasupra celorlalţi, îi ridică pe ceilalţi cu sine. Alessandro Manzoni îşi încheie poetica evocare a lui Napoleon cu această întrebare: "Ce este adevărata glorie? Posteritatea va da dificila sentinţă". Această îndoială, dacă a fost sau nu glorie adevărată, nu se pune pentru Maica Tereza de Calcutta, Raoul Follereau şi toţi cei care au slujit zilnic cauza săracilor şi a celor răniţi de războaie, riscându-şi adesea propriile lor vieţi.

Doar o îndoială rămâne. Ce trebuie să credem despre rivalitatea în sport şi competiţia în afaceri? Sunt şi acestea condamnate de cuvintele lui Cristos? Nu, atunci când ele rămân în limitele sportivităţii şi ale spiritului bun de afaceri, aceste lucruri sunt pozitive, slujesc la creşterea nivelului capacităţilor fizice şi... la scăderea preţului în comerţ. Indirect, ele slujesc binele comun. Invitaţia lui Isus de a fi ultimul nu se aplică cu siguranţă la cursele de ciclism sau de Formula 1!

Tocmai sportul slujeşte la clarificarea limitei acestei măreţii în relaţie cu slujirea. "Cei care aleargă pe stadion, toţi aleargă, însă numai unul primeşte premiul", spune Sf. Paul (1Corinteni 9,24). Este suficient să ne amintim ce se întâmplă la sfârşitul unei curse de 100 metri plat: câştigătorul jubilează, este înconjurat de fotografi şi purtat triumfător pe sus. Toţi ceilalţi se îndepărtează trişti şi umiliţi. "Toţi aleargă, însă numai unul primeşte premiul". Sf. Paul extrage însă din competiţiile sportive şi o învăţătură pozitivă: "Orice atlet renunţă la toate. Ei o fac pentru a primi o coroană pieritoare. Însă noi [pentru] una nepieritoare". Avem aşadar lumină verde către o nouă cursă inventată de Cristos, în care primul este acela care se face pe sine ultimul şi îi slujeşte pe toţi.

Sursa: www.ProFamilia.ro

Contor Accesări: 1135, Ultimul acces: 2026-08-06 02:52:10

Timp total: 0.04s...

[]:1