© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Cardinalul Bertone despre el însuși[2006-11-27]Peste câteva zile, Cardinalul Tarcisio Bertone își va sărbători ziua de naștere. De fapt zilele de naștere. Pentru a înțelege de ce zilele vă invităm să citiți interviul cu Cardinalul secretar de stat apărut în ultimul număr al revistei Lumea Catholica, apărut original în Inside the Vatican. În cele ce urmează vă oferim doar începutul interviului, la final fiind indicată adresa web pentru interviul integral.- Eminență, ați putea să ne spuneți câte ceva despre originile Dvs? - M-am născut în Romano Canavese din Piedmont, cea mai din nord provincie a Italiei, într-o familie de țărani, al cincilea din cei opt copii, în noaptea dintre 1 și 2 decembrie 1943. În final în registrul primăriei data nașterii a fost înregistrată 1 decembrie, iar în registrul parohiei 2 decembrie. Astfel că data nașterii mele diferă pentru Stat și pentru Biserică. Părinții mei au fost buni creștini și m-au botezat cu numele de Tarcisio Pietro Evasio (Tarcisius a fost un tânăr martirizat în secolul al III-lea pentru că a protejat Sfânta Euharistie pe care o ducea creștinilor din închisoare; Sf. Evasio a fost Episcop de Casale, sărbătoarea lui fiind la 2 decembrie). - Ce influență au avut părinții în formarea personalității Dvs? - Tatăl meu, Pietro, a fost foarte devotat Sfintei Liturghii, participând zilnic la ea. Era de asemenea pasionat de muzică. Mama mea, Pierina, era și ea foarte credincioasă și implicată în numeroase activități caritative și ale comunității. Dar era și o personalitate combatantă, foarte interesată de politică. Era membră a Partidului Popular Catolic al lui Don Luigi Sturzo și participa la numeroase întâlniri politice. În timpul perioadei fasciste, a refuzat să plătească taxa de membru pentru mine și pentru ceilalți copii. - Știm deci că ați moștenit pasiunea pentru muzică de la tată, iar de la mama Dvs un anume interes pentru politică și social. Dar cum v-ați descoperit vocația? - Încă de când eram mic aveam o anume pasiune pentru limbile moderne și îmi imaginam că aș putea deveni translator. Dar când aveam 14 ani și urmam școala în Valdocco, un preot salezian m-a invitat să particip la niște zile de reculegere pentru discernerea vocației, sugerându-mi să intru în familia lui Don Bosco. Am acceptat. Era 3 mai 1949. Am depus primele voturi religioase la 3 decembrie 1950, fiind hirotonit preot la 1 iulie 1960. După ce în 1961 am luat licența în teologie (tema pe care am susținut-o fiind despre toleranță și despre libertatea religioasă), superiorii m-au trimis la Roma. - Cum ați găsit Roma? - Să vă spun cinstit, nu mi-a plăcut prea mult Roma și nu doream să fiu aici. Și totuși, acum mă aflu în Roma de mai bine de 30 de ani. În Roma mi-am luat licența și doctoratul în drept canonic. Erau anii Conciliului Vatican II, iar noi, tinerii studenți, eram fascinați de eveniment. Am stat în Roma între 1961 și 1965, an în care m-am întors în Piedmont pentru a preda teologie morală la colegiul internațional din Bollengo. - Dar nu ați rămas mult timp... - Este adevărat. În 1967 m-au chemat înapoi la Roma pentru a preda teologie morală la Ateneumul Salezian, care în 1973 a fost ridicat la rang de Universitate Pontificală. În 1967 am fost numit să conduc Facultatea de Drept Canonic. Am predat acolo până în 1991: drept canonic public și în special Dreptul constituțional al Bisericii și Relațiile dintre Biserică și comunitatea politică. După 1978 mi s-a cerut să predau aceleași materii și la Universitatea Pontificală Laterană. Între 1987 și 1989 am fost vice-rector, iar între 1989 și 1991 rector al Universității Pontificale Saleziene. Citiți aici continuarea interviului. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 854, Ultimul acces: 2026-08-02 17:39:24
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
