Cele patru verbe ale Papei despre migraţie: a primi, a proteja, a promova, a integra

Acasa > Stiri > Arhiva Stiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Cele patru verbe ale Papei despre migraţie: a primi, a proteja, a promova, a integra

[2017-02-22]

În audienţă la Papa Francisc
22.02.2017, Vatican (Catholica) - Vorbind participanţilor la Forumul Internaţional pentru Migraţie şi Pace, Papa Francisc a lansat un apel: „Pentru cei care fug de conflicte şi de persecuţii teribile, adesea prinşi în gheara organizaţiilor criminale care nu au nici un fel de scrupule, trebuie să deschidem canale umanitare accesibile şi sigure”. „Înaintea acestei panorame complexe, simt nevoia de a-mi exprima preocuparea deosebită pentru natura forţată a multor mişcări de migrare contemporane, care fac să crească provocările prezentate comunităţii politice, societăţii civile şi Bisericii, şi care amplifică urgenţa unui răspuns coordonat şi eficient la aceste provocări.”
Forumul Internaţional pentru Migraţie şi Pace se desfăşoară în Roma, participanţii fiind primiţi în Vatican în dimineaţa zilei de marţi, 21 februarie 2017. Pontiful şi-a exprimat convingerea că răspunsul lor comun poate fi rezumat prin patru verbe: „a primi, a proteja, a promova, a integra”. Organizat de noul dicaster al Vaticanului pentru Promovarea Dezvoltării Umane Integrale, în colaborare cu Scalabrini International Migration Network, forumul internaţional de două zile urmăreşte să stimuleze dialogul despre cauzele care se află la rădăcina migraţiei şi să elaboreze şi propună cele mai bune soluţii pentru o abordare etică a administrării internaţionale a fenomenului migraţiei, precum şi pentru integrarea migranţilor în comunităţile gazdă şi pentru a influenţa concret politicile şi practicile privind migraţia.
Vorbind despre verbul „a primi”, Papa Francisc a spus: „Este urgentă o schimbare de atitudine, pentru a depăşi indiferenţa şi a pune împotriva temerilor o generoasă atitudine de primire faţă de cei care bat la uşile noastre. Pentru cei care fug de războaie şi persecuţii teribile, adesea prinşi în meandrele organizaţiilor criminale fără scrupule, trebuie deschise canale umanitare accesibile şi sigure. O primire responsabilă şi demnă a acestor fraţi ai noştri începe de la prima lor aranjare în spaţii adecvate şi frumoase. Marile mulţimi de persoane care cer azil şi de refugiaţi nu au dat rezultate pozitive, generând mai degrabă noi situaţii de vulnerabilitate şi de suferinţă. Programele de primire, deja demarate în diferite localităţi, par în schimb să uşureze întâlnirea personală, să permită o calitate mai bună a serviciilor şi să ofere garanţii mai mari de succes.”
Îndreptându-şi atenţia spre „a proteja” migranţii, Pontiful a subliniat că „apărarea drepturilor lor inalienabile, garantarea libertăţilor fundamentale şi respectarea demnităţii lor sunt misiuni de la care nimeni nu se poate sustrage. A-i proteja pe aceşti fraţi este un imperativ moral care trebuie tradus adoptând alegeri politice juste şi clarvăzătoare; având predilecţie pentru procese constructive, probabil mai lente, în locul întoarcerilor de consens în imediat; realizând programe urgente şi umanizatoare în lupta împotriva ‘traficanţilor de carne umană’ care profită pe nenorocirile altuia; coordonând eforturile tuturor actorilor, între care, puteţi fi siguri de aceasta, se va afla mereu Biserica.”
Referitor la „a promova”, Sfântul Părinte a atras atenţia că „a proteja nu este suficient, trebuie promovată dezvoltarea umană integrală a migranţilor şi refugiaţilor”. „Dezvoltarea, conform doctrinei sociale a Bisericii, este un drept de netăgăduit al oricărei fiinţe umane. Ca atare, trebuie să fie garantat asigurându-i condiţiile necesare pentru exercitare, atât în sfera individuală cât şi în cea socială, dând tuturor un acces egal la bunurile fundamentale şi oferind posibilitate de alegere şi de creştere… Promovarea umană a migranţilor şi a familiilor lor începe de la comunităţile de origine, acolo unde trebuie să fie garantat, împreună cu dreptul de a putea emigra, şi dreptul de a nu fi nevoiţi să emigreze, adică dreptul de a găsi în patrie condiţii care să permită o realizare demnă a existenţei.”
Ajungând în sfârşit la „a integra”, Papa a arătat că aceasta nu înseamnă „nici asimilare nici încorporare, este un proces bidirecţional, care se întemeiază în mod esenţial pe recunoaşterea reciprocă a bogăţiei culturale a celuilalt”. Cel care vine trebuie „să nu se închidă în faţa culturii şi a tradiţiilor ţării gazdă, respectându-i înainte de toate legile”. „Cât priveşte populaţiile autohtone, ele trebuie ajutate, sensibilizându-le în mod corespunzător şi dispunându-le pozitiv la procesele integrative, nu întotdeauna simple şi imediate, ci mereu esenţiale şi de care nu se poate face abstracţie în viitor. Pentru aceasta este nevoie şi de programe specifice, care să favorizeze întâlnirea semnificativă cu celălalt.”
„Cred că a conjuga aceste patru verbe, la persoana întâi singular şi persoana întâi plural, reprezintă astăzi o obligaţie, o obligaţie faţă de fraţi care, din motive diferite, sunt forţaţi să părăsească propriul loc de origine: o obligaţie de dreptate, de civilizaţie şi de solidaritate”. Pontiful a tratat în continuare fiecare dintre aceste aspecte ale obligativităţii. „Toţi suntem chemaţi să întreprindem procese de împărtăşire respectuoasă, responsabilă şi inspirată din principiile dreptăţii distributive. Este necesar deci să se găsească modurile pentru ca toţi să poată beneficia de roadele pământului, nu numai pentru a evita să se lărgească prăpastia dintre cel care are mai mult şi cel care trebuie să se mulţumească cu firimituri, ci mai ales dintr-o exigenţă de dreptate şi de egalitate şi de respect faţă de orice fiinţă umană”.
Privind „obligaţia de civilizaţie”, Papa a subliniat că „angajarea noastră în favoarea migranţilor şi a refugiaţilor este o aplicare a acelor principii şi valori de primire şi fraternitate care constituie un patrimoniu comun al umanităţii şi înţelepciune din care trebuie luat. Aceste principii şi valori au fost codificate din punct de vedere istoric în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în numeroase convenţii şi pacte internaţionale… Din obligaţia de civilizaţie trebuie recuperată şi valoarea fraternităţii, care se întemeiază pe constituţia relaţională nativă a fiinţei umane… Fraternitatea este modul cel mai civilizat de a ne raporta la prezenţa celuilalt, care nu ameninţă, ci interoghează, reafirmă şi îmbogăţeşte identitatea noastră individuală”.
„În sfârşit, există o obligaţie de solidaritate… Solidaritatea se naşte tocmai din capacitatea de a înţelege nevoile fratelui aflat în dificultate şi a le lua asupra noastră. În substanţă, pe aceasta se întemeiază valoarea sacră a ospitalităţii, prezentă în tradiţiile religioase… Este obligaţie de solidaritate a contrasta cultura rebutului şi a nutri atenţie mai mare faţă de cei mai slabi, săraci şi vulnerabili. Pentru aceasta este necesară o schimbare de atitudine faţă de migranţi şi refugiaţi din partea tuturor; trecerea de la o atitudine de apărare şi de frică, de dezinteres sau de marginalizare – care, până la urmă, corespunde tocmai culturii rebutului – la o atitudine care să aibă la bază cultura întâlnirii, singura capabilă să construiască o lume mai dreaptă şi fraternă, o lume mai bună”.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 883, Ultimul acces: 2026-06-19 10:07:09

Timp total: 0.04s...

[]:1