Papa Francisc: În Dumnezeu, dreptatea este milostivire[2017-02-25]Liturghie în capela Casei Santa Marta25.02.2017, Vatican (Catholica) - Pe calea creştinului, adevărul nu se negociază. Trebuie să fim drepţi dar nu fără milostivire, după cum ne-a învăţat Isus. Conceptul de dreptate alăturat milostivirii s-a aflat în centrul predicii Papei Francisc din cadrul Sfintei Liturghii celebrate vineri, 24 februarie 2017, în capela Casei Santa Marta din Vatican, atrăgând atenţia asupra ipocriziei şi a capcanei unei credinţe reduse la logica privind cazuistica. „Îi este permis unui bărbat să-şi lase femeia?”, îl întreabă fariseii pe Isus, ca să-l pună la încercare, după cum ne relatează Evanghelia după Sfântul Marcu, capitolul 10, din liturgia zilei, citim în materialul de pe situl Radio Vatican. Referindu-se la răspunsul lui Isus, Papa Francisc a scos în evidenţă ceea ce contează cel mai mult în trăirea credinţei: „Isus nu spune dacă este permis sau nu este permis, nu intră în logica privind cazuistica, pentru că ei gândeau doar în termenii jalon: „este permis, nu este permis”, „până aici se poate, de aici încolo nu se poate”. Isus nu intră în acea logică ci le adresează o întrebare: „Ce v-a poruncit Moise?” Ce spune în Legea voastră? Iar ei îi explică permisiunea dată de Moise de a scrie un act de despărţire, însă sunt chiar ei cei care cad în capcană. Pentru că Isus îi califică drept „inimi împietrite, spunându-le că tocmai de aceea a scris Moise această lege, şi spune adevărul. Fără cazuistică, fără permisiuni. Adevărul.” Însă, s-a întrebat Papa Francisc, dacă adevărul este acesta iar adulterul este grav, atunci cum se explică faptul că Isus vorbeşte, nu o dată, cu o adulteră, cu o păgână. „Calea lui Isus – se vede clar – este o cale de la cazuistică la adevăr şi milostivire. Isus lasă la o parte cazuistica. Pe aceia care voiau să-l pună la încercare, care gândeau potrivit logicii ‘se poate, nu se poate’, Isus îi califică – nu aici, ci într-un alt fragment din Evanghelie – drept ipocriţi. Şi în privinţa celei de-a patra porunci, aceştia refuzau să-şi asiste părinţii cu scuza că au dat o consistentă ofertă la Biserică. Ipocriţi. Cazuistica este ipocrită. Este un mod de a gândi ipocrit. Acest ‘se poate, nu se poate’ devine apoi mai subtil, mai diabolic: dar până unde se poate? Capcana cazuisticii constă în acest: ‘de aici până aici, mai mult nu se poate’.” Calea creştinului nu cedează aşadar la gândirea de tip cazuistic, ci răspunde cu adevăr, însoţit – după exemplul lui Isus – de milostivire, întrucât Isus este „întruparea Milostivirii Tatălui şi nu poate să se nege pe sine. Nu poate să se nege pe sine pentru că este Adevărul şi Milostivirea Tatălui”. „Aceasta este calea învăţată de Isus, o cale dificil de aplicat în faţa tentaţiilor vieţii”, după cum observă Sfântul Părinte. „Când ispita îţi atinge inima, acest parcurs de ieşire din cazuistică şi de îndreptare spre adevăr şi milostivire nu este uşor: este nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a se înainta pe această cale.” „Şi trebuie să cerem mereu: ‘Doamne, fă să fiu drept, însă drept cu milostivire’. Nu un drept acoperit de cazuistică. Să fiu drept în milostivire. Cum eşti Tu, Doamne. Cineva cu mentalitate cazuistică ar putea întreba: ‘În Dumnezeu ce este mai important? Dreptatea sau milostivirea? Şi acesta este un mod de gândire bolnav, care caută o portiţă de ieşire… Ce este mai important? Nu sunt două lucruri, ci este unul singur. În Dumnezeu, dreptatea este milostivire şi milostivirea este dreptate. Domnul să ne ajute să înţelegem această cale, care nu este uşoară, dar ne va aduce fericire nouă şi va face fericite multe persoane.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 833, Ultimul acces: 2026-06-21 00:44:38
|
Timp total: 0.08s...
[]:1