Sfântul şi Marele Sinod. Abordare sintetică a documentului: Sfânta Taină a Cununiei şi impedimentele la aceasta

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.05s...

Ştiri şi Evenimente

Sfântul şi Marele Sinod. Abordare sintetică a documentului: Sfânta Taină a Cununiei şi impedimentele la aceasta

[2017-06-24]

de Iulian Dumitrascu

Al patrulea document aprobat de Sfântul şi Marele Sinod este: Sfânta Taină a Cununiei şi impedimentele la aceasta. Tematica aceasta a fost discutată în a patra zi a lucrărilor Sinodului, în 23 iunie 2016.
Textul cuprinde 17 paragrafe şi este împărţit în două capitole:
Căsătoria ortodoxă;
Impedimente la căsătorie şi aplicarea iconomiei.
Printre temele principale abordate se regăsesc următoarele subiecte actuale:
Sacralitatea căsătoriei;
Căsătoria liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie ca fundament al familiei;
Credinţa în Iisus Hristos a celor doi soţi (bărbat şi femeie) – condiţie prealabilă a căsătoriei;
Contractele de coabitare (parteneriatele civile);
Impedimentele şi aplicarea iconomiei;
Căsătoria dintre creştiniiortodocşişineortodocşi;
Căsătoria dintre creştiniiortodocşişi ne-creştini.
Sacralitatea căsătoriei
În prima parte a documentului se face referire la instituţia familiei despre care se spune că este ameninţată astăzi de fenomenul secularizării precum şi de relativismul moral (I, 1). Încă din primul paragraf se menţionează în mod clar faptul că Biserica Ortodoxă se raportează la sacralitatea căsătoriei ca fiind învăţătura sa fundamentală şi indiscutabilă (I, 1).
Documentul evidenţiază faptul că unirea dintre un bărbat şi o femeie, căsătoria, este cea mai veche instituţie de drept divin binecuvântată de Dumnezeu în Rai odată cu crearea primilor oameni şi aminteşte de instituirea ei ca Taină de Hristos Domnul la nunta din Cana Galileii (I, 2).
Pe lângă ideea de sacralitate a căsătoriei, în corpusul hotărârii se exprimă necesitatea protejării acestei sfinţenii, despre care se mărturiseşte că a fost întotdeauna de o importanţă capitală pentru protejarea familiei (I, 5). Despre comuniunea persoanelor prin Taina Cununiei se precizează că nunta nu este o simplă relaţie convenţională firească, ci o forţă spirituală esenţială şi creatoare pentru instituţia sfântă a familiei care asigură protecţia şi educaţia copiilor (I, 5).
Căsătoria liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie ca fundament al familiei
Între căsătorie şi familie există o legătură strânsă deoarece, conform hotărârii sinodale, căsătoria este baza familiei, iar familia justifică pe deplin căsătoria (I, 8). Apoi, condiţia indispensabilă a căsătoriei pe care documentul o exprimă este: unirea liberă dintre un bărbat şi o femeie (I, 1). Referitor la acest aspect, se arată că unirea dintre un bărbat şi o femeie, prin binecuvântarea lui Dumnezeu,îi ridică la un nivel mai înalt, deoarece comuniunea este superioară existenţei individuale, pentru că ea îi include în ordinea Împărăţiei Preasfintei Treimi (I, 4).
Credinţa în Iisus Hristos a celor doi soţi (bărbat şi femeie) – condiţie prealabilă a căsătoriei
Mergând pe linia învăţăturii Bisericii Ortodoxe, documentul evidenţiază faptul că Taina Căsătoriei este fundamentată pe credinţa în Iisus Hristos. Această credinţă pe care soţul şi soţia (bărbatul şi femeia) trebuie să o împărtăşească împreună este o condiţie prealabilă a Cununiei (I, 4), se precizează în document. Unitatea cununiei are ca bază unitatea în Hristos pentru ca, odată cu binecuvântarea iubirii conjugale prin Taina Căsătoriei, cuplul să poată reflecta dragostea dintre Hristos şi Biserica Sa, ca taină a Împărăţiei lui Dumnezeu (I, 4).
Contractele de coabitare
Părinţii sinodali au acordat atenţie şi problemei relativizării valorilor familiale. Biserica este categorică şi nu acceptă nicio altă formă de coabitare decât cea conferită prin Sfânta Taină a Cununiei. Soluţiile actuale privind coabitarea în afara Sfintei Taine a Cununiei nesocotesc modul firesc în care se împlineşte omul în familie.
În document se face referire la presiunea care se exercită în lumea contemporană prin recunoaşterea a noi forme de coabitare şi care constituie o adevărată ameninţare pentru creştinii ortodocşi (I, 8).Fapt pentru care este exprimată îngrijorarea pe care Biserica o poartă faţă de criza familiei şi a căsătoriei nu numai din cauza consecinţelor negative asupra structurii sociale, ci şi din cauza ameninţării asupra relaţiilor particulare din sânul familiei tradiţionale, victimele principale fiind copiii (I, 8).
Sinodul din Creta a evidenţiat faptul că Biserica nu acceptă ca membrii ei să încheie contracte de coabitare cu persoane de acelaşi gen, precum şi nici o altă formă de coabitare diferită de căsătorie (I, 10).
Impedimentele şi aplicarea iconomiei
Documentul face referire şi la cele două modalităţi bisericeşti de abordare a problemelor pastorale, respectiv acrivia (rigoarea) şi iconomia (pogorământul). Pe marginea acestor subiecte a fost susţinută ideea că fiecare Biserică locală cunoaşte conjunctura în care se află şi este competentă să aplice iconomia într-un context particularizat.
Iconomia este, de fapt, o realitate eclezială pe care Biserica şi-o asumă prin adaptarea misiunii şi lucrării într-un context concret. Aşadar, iconomia nu priveşte aspectele generale, ci situaţiile particulare, concrete.
SFÂNTA TAINĂ A CUNUNIEI ŞI IMPEDIMENTELE LA ACEASTA (Document oficial)
Referitor la impedimentele la taina căsătoriei, potrivit documentului aprobat de Sinod, este necesară sensibilitatea pastorală, deoarece contextul actual este unul dificil pentru Taina Cununiei şi instituţia sfântă a familiei (I, 6).
Astfel că recomandarea făcută de ierarhii întruniţi în sinod este ca păstorii sufleteşti să dezvolte lucrarea coordonată în domeniul pastoral pentru a-şi proteja credincioşii într-o manieră părintească şi să-i acompanieze pentru a le întări nădejdea slăbită din cauza diferitelor dificultăţi, consolidând instituţia familiei pe temelii solide (I, 7)
În privinţa impedimentelor la căsătorie şi aplicarea iconomiei, trebuie să menţionăm faptul că documentul este în acord cu învăţătura Bisericii Ortodoxe afirmaţiile fiind făcute pe baza canoanelor şia tradiţiei Ortodoxe.
Căsătoria dintre creştinii ortodocşi şi ne-ortodocşi
Un aspect care trebuie evidenţiat este cel legat de căsătoriile mixte între ortodocşi şi ne-ortodocşi. Astfel, în acest sens, având temelie canonul canonul 72 al Sinodului Quinisext (692), sinodalii au întărit faptul că între ortodocşi şi ne-ortodocşi este interzisă căsătoria conform acriviei canonice.
Căsătoria dintre creştinii ortodocşi şi ne-creştini
Referitor la acest aspect, în document se menţionează clar faptul că Taina Căsătoriei dintre ortodocşi şi ne-creştini este absolut interzisă potrivit acriviei canonice.
La aplicarea tradiţiei bisericeşti cu privire la impedimentele la căsătorie, practica bisericească trebuie să ţină cont, în egală măsură, de prescripţiile legislaţiei civile cu privire la acest subiect, fără să depăşească limitele iconomiei bisericeşti. (II,6)
Este subliniat de asemenea faptul că posibilitatea aplicării iconomiei bisericeşti în privinţa impedimentelor la Taina Nunţii este de competenţa Sfântului Sinod al fiecărei Biserici autocefale. (5 ii)
Articol redactat în consultare cu Pr. Conf. Dr. Patriciu Vlaicu.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 612, Ultimul acces: 2026-08-03 21:08:10

Timp total: 0.05s...

[1]:1